Piatra de temelie a acestei mănăstiri a fost pusă pe data de 10 iulie 1466. Construcţia a început la îndemnul Sf. Cuvios Daniil Sihastrul, în urma unei înfrângeri suferite de domnitorul Moldovei, Ştefan cel Mare.

Legenda spune că locul unde a fost construită mănăstirea a fost ales în urma unei trageri cu arcul de către domnitorul moldovean, locul de unde s-a tras a fost dealul Crucii iar unde s-a oprit săgeata a fost locul unde se afla astăzi frumoasa mănăstire.

Mănăstirea Putna se remarcă atât prin frumuseţea arhitecturală dar mai ales prin încărcătura spirituală care se regăseşte aici. Însuşi marele poet Mihail Eminescu numeşte mănăstirea Putna ‘’Ierusalimul neamului Românesc’’ denumire pe care a dat-o în urma găzduirii sale din anul 1871.

Mănăstirea Putna este astăzi una din cele mai frumoase şi valoroase locaşe de cult din ţară, istoria ei fiind una foarte amplă. Unul din evenimentele marcante în istoria sa este incendiul care a avut loc pe data de 15 martie 1484, incendiu care a ars mănăstirea în întregime, aceasta fiind refacută ulterior.

Accesul principal în complexul Putna se face prin Turnul Eminescu, iar în imediata apropiere a acestuia se află bustul poetului Mihai Eminescu. Singura constructţie care a rămas de pe vremea lui Ştefan cel Mare este Turnul Tezaurului care azi adăposteşte cărţi bisericeşti vechi.

Bogăţia mănăstirii constă şi în rămăşițele pământeşti şi chiar moaştele unor mari personalităţi istorice şi religioase. În ceea ce priveşte mormântul marelui voievod Ştefan cel Mare, inscripţia este incompletă deoarece istoria spune că el singur şi-a făcut inscripţia pe piatra de mormânt cu 12 ani înainte de moartea sa, astfel că de pe piatra de mormânt lipseşte data morţii sale, 2 iulie 1504.

Inclusă în Patrimoniul UNESCO, în anul 1966 Mănăstirea de la Putna a împlinit 500 de ani de la construirea sa.