Chiar dacă satul Ciocăneşti pare un simplu sat de munte, oamenii de aici l-au transformat într-un obiectiv turistic de renume mondial.

Comuna-Muzeu Ciocănești este atestată documentar din anul 1400 într-un hrisov prin care se consemnează primirea muntelui Suhard de către Alexandru Cel Bun, de la doamna sa Ana, ca danie de domnie.

Legenda spune că săgeata care a marcat locul altarului de la Mânăstirea Putna a fost facută de ciocănarii de aici şi aurită cu aur din Bistriţa Aurie. Cele mai multe familii din localitate poartă numele de Ciocan, de unde provine şi denumirea comunei Ciocăneşti.

Pe aceste locuri se mai văd şi astăzi urmele lăsate de vechea îndeletnicire a oamenilor din zonă. Pe malurile râului există încă mari movile de pamânt rămase după ce localnicii de odinioară cerneau nisipurile Bistriţei pentru a extrage aur.

De cum intri în Ciocăneşti rămâi uimit de frumuseţea caselor. Din prima clipă te surprind casele încondeiate cu motive tradiţionale care se regăsesc pe bundițele, catrinţele, cămeșile și alte obiecte din portul popular al românilor.

Nu este uliţă sau colină în Ciocăneşti unde să nu vezi case decorate cu motive străvechi. Chiar şi biserica din sat respectă tradiţia.

Tradiţia „încondeierii” caselor

Traditia pictării caselor a apărut în 1950 când fostul primar al comunei, dl. Tomoioagă,  meșter popular și cioplitor în lemn, a încondeiat o casă. Totul a început când o localnică, Leontina Țăran, care voia să-şi renoveze casa, și-a dorit să o închistreze asemenea ouălor, ca “să se uite și soarele la ea”. Printr-un proiect cu finanţare europeană, casa a fost transformată în muzeu.

Batrâna Leontina, trecută de 80 de ani, locuieşte în casuţa de alaturi, într-o cămăruţă cu un singur pat, care ţine loc şi de bucătărie. Îşi duce singură bătrâneţile şi se bucură când turiştii îi vizitează casa.

Între zidurile decorate cu motive populare sunt aşezate la loc de cinste covoare, carpete şi ştergare lucrate într-o viaţă de om. Micul muzeu cuprinde şi costume populare tradiţionale din zona Bucovinei, păstrate cu grijă de gazdă. Pe mesele din cele două cămăruţe sunt expuse fotografii cu grupuri de turişti care au trecut pragul muzeului.

Motivele prezente pe ouăle închistrite nu sunt alese întâmplător şi aproape toate reprezintă simboluri creştine. Cel mai adesea pe ouăle încondeiate se întâlneşte semnul Sfintei Cruci, uneori în varianta „stilizată“ de frunză de trifoi. Un alt simbol reprezentativ este peştele – semn distinctiv al creştinismului din primele veacuri; spicul de grâu – simbol al prescurii care se aduce la biserică pentru Sfânta Împărtăşanie, dar şi al rodului; scara – aspiraţia spre cer, spre veşnicie; spirala, care ne trimite cu gândul la ritualul „Isaia dănţuieşte“, prezent în cadrul Sfintei Taine a Cununiei.

Tradiţii şi obiceiuri

Cu atâţia meşteri în arta încondeierii, în Costeşti este firesc să existe Muzeul Național al Ouălor Încondeiate şi o Şcoală de artă a încondeierii ouălor, condusă de cele mai talentate încondeietoare, şcoala fiind frecventată atât de copiii din localitate, dar şi din ţară, şi din străinatate. În luna martie se organizează de obicei Festivalul Național al Ouălor Încondeiate.

Cum Bucovina este una dintre regiunile ţării unde se păstrează cele mai multe obiceiuri şi tradiţii populare, evident că şi în Ciocăneşti acestea sunt foarte prezente în programul evenimentelor localităţii: în aprilie se organizează Cocoşul de munte la rotit; în aprilie-mai, Paştele la Ciocăneşti; în iunie-iulie Marea rezervaţie de rhododendron (bujorul Rodnei); în august, Festivalul Național al Păstrăvului, Pluta pe Bistriţa, Serbarea Stânii turistice; în septembrie, Bocănitul cerbului; în octombrie, Toamna la Ciocăneşti –Apus de soare pe “Bâtca Armanului”-Suhard; în noiembrie, Balul gospodarilor (lasatul secului); iar în decembrie Festivalul Național al Obiceiurilor și Tradițiilor Populare şi Festivalul Național de Datini și Obiceiuri din străbuni.

Aşadar, indiferent de perioada anului când îți propui să vizitezi acest loc minunat, poți să experimentezi aceste obiceiuri si tradiţii care se păstrează intacte de sute de ani.