Cheia (DN1A) între Ploiești și Brașov este unul dintre drumurile clasice pentru motocicliștii din România.
Pe lângă faptul că oferă o rută alternativă pentru eternul aglomerat DN1, cei 117km sunt presărați cu viraje spectaculoase, fiind traseul perfect pentru plimbări cu motocicleta.
Stațiunea Cheia merită vizitată pentru cele câteva trasee frumoase pe care le poți face și dacă îți dorești să ai parte de liniște.
Este un loc excelent pentru drumeții, cu trasee ușoare și peisaje înconjurătoare de vis. Vederea panoramică asupra munților din jur este ideală pentru fotografie. Cel mai spectaculos traseu este cel care duce spre Vârful Ciucaș.
Te poți plimba cu ATV-ul sau cu bcicletele pe traseele destinate sporturilor pe roți.
Pe seama salinei, a izvoarelor sulfuroase de pe versanţii văii Slănicului şi a celor şapte lacuri sărate formate pe vechile exploatări de sare, s-a dezvoltat o activitate balneoturistică, atestată documentar din anul 1853, ce a contribuit la declararea localităţii Slănic Prahova ca staţiune turistică de interes naţional.
Mina Unirea (Salina Slănic Prahova), situată la o adâncime de 208m, pe o suprafaţă de 53.000mp, a fost deschisă vizitării după anul 1970. Circuitul turistic parcurge un traseu care permite evidenţierea unor elemente spaţiale de interes turistic în structura internă a masivului de sare, reprezentate prin cute cu dezvoltare pe zeci de metri, marcate prin alternanţe de benzi divers colorate, cu nuanţe de gri şi alb, diverse caracteristici mineralogice (structură, textură, mod de cristalizare) şi prin puritatea deosebită a sării.
În salină sunt amenajate terenuri de sport, volei, handbal, tenis şi minifotbal, locuri de joacă pentru copii, carting, jocuri mecanice. Există și un spaţiu delimitat, dotat cu paturi, scaune, mese, unde vizitatorii cu afecţiuni respiratorii pot petrece câteva ore în linişte.
Este o mănăstire de maici, situată foarte aproape de drumul principal, într-o liniștită poieniță a Văii Teleajenului.
Actuala Mănăstire Suzana a fost ridicată în jurul anilor 1800 și a păstrat numele primei starețe care a înființat aici o biserică de lemn în jurul anilor 1700. Biserica Suzana este frumos pictată de un ucenic al marelui pictor Gheorghe Tăttărescu. Lumina caldă a soarelui care umple toată poienița, fântâna de piatră cu apă rece ca gheața, arhitectura muntenească, culoarea verde a chiliilor și a anexelor mănăstirii, mormintele ostașilor români căzuți în Primul Război Mondial conferă locului o aură specială.
